anonim1efect
In capatul muntilor, in plina furtuna, e o cabana ce’asteapta misterioasa Luna. In ace de brazi ranita de umbra, se arata o bolta cununa. Apare si Luna, apare ca Zana, ce imbraca povestea ca fata cu zestrea. Apar si doi cai coborand dintr-e nori, despart impreuna carari pline de flori. Din ape carari de broaste testoase, mai mici, mai mari si chiar uriase. Pe ele pasind mireasa de vis,rochia se lasa luminata puternic in urma, ca o raza de soare ramasa pe mare.
Usa-i deschisa, dar nimeni in ea, cabana-i luminata cu lumanari si prafuri de stea. Parfumul se simte puternic, tresare si Luna, mirosul ajunge pana la ea. Semineul, se’aprinde se stinge si iar, ca fulgii de nea ce coboara din cer, facliile lui se ridica spre cer. Patul e mare si acoperit cu vie de flori impodobit. Pe el se gasesc doua panze, casmir, ce stau asteptand in tarziu.
La poalele muntelui se aude un vuiet, e sunet c’apare din lunga’steptare; e mirele ei, ii canta spre cer si urca pe munte insotit de trei cerbi. Pe coarnele lor stau văluri tesute cu aur si sute, sute de mii de margaritare ce nu ofilesc, create de Soare. In urma lor vin pauni maiestrosi ca in pelerinaj, cu capul plecat si tablou de penaj.
Se apropie cei doi , se privesc cam discret, unindu’si mainile, se aprinde incet, o lumina albastra, usor transparent.
Pasesc in cabana si impartasesc, ganduri si vise rostite ca vers. In ochi fiecare isi oglindesc, dorintele vietii fara de sens. Se arunca pe pat, se ascund in casmir, saruturile de nicaieri vin. Imbratisari si caldura, lumina, parfum, e seara ce’ncepe cu povestea de acum.
Afara si ninge si ploua, e soare. Inauntru e plin de iubirea cea mare.
©anonim1efect
