Din lumea vie

Cand te afunzi in nepasare, vrei sa o iei de la capat; cand nici nu ai inceput bine, vrei mai mult; cand viata iti spune liniste nu o sa ai , dai volumul la maxim.

Alergand in cercuri, gandul iti spune sa te opresti, sa suni aproapele si sa vorbiti sa te poti linisti, iar timpul sa te vada zambid; te intorci la start, pianul lasa clapele sa atinga padul, crima devine o umbrela, cortina o perdea intre fereastra si soare.

Incep sa fur cuvinte din propria’mi minte ce nu doreste sa le elibereze, tind sa caut lacrimi sa imi linistesc sentimentele, secat de pateticul tipar ce mi-a fost dat, linsat de foarfecele verzi, ranesc in jur si pernele pe care dorm, alerg in ceata spre nimic. Alearga cu mine, asa vor fi mai multe nimicuri.